La sfarsitul secolului al XVIII-lea, descoperirile vestigiilor antice de la Pompeii si Herculaneum conduc la reconsiderarea valorilor antichitatii greco-romane. Influentat de gandirea din Secolul Luminilor, neoclasicismul impune dominatia rigorii, avand ca modele arta greaca si cea romana. Antichitatea este in opoziiie cu conceptiile baroce, iar aceasta noua lectura este menita sa duca la redescoperirea simplitatii si profunzimii naturii, spre deosebire de trairile superficiale ale rococo-ului. Temele mitologice si antice sunt din nou prezente.
Iluminismul din secolul XVIII-lea reia miscarea seculara si democratica inceputa in Renastere. Biserica si monarhiile din Europa pierdusera puterea absoluta pe care o exercitasera in perioada baroca. Acest lucru i-a determinat pe arhitecti sa renunte la opulenta specifica stilului rococo si sa revina la arhitectura greaca si romana, asociate ideilor laice si democratice. Bisericile si palatele si-au pierdut suprematia in beneficiul altor institutii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, teatrele, bancile, bursele de valori si universitatile.
Caracteristicile stilului
Se manifesta un curent ce se opune excesului decorativ, exuberantei barocului si rococo-ului, ajungandu-se la un stil sobru, sever, in deplina concordanta cu filosofia rationala a epocii luminilor.
Neoclasicismul se preocupa de logica ansamblului volumelor clasice, iar arhitectura este caracterizata prin simplitatea formelor geometrice, detaliile grecesti, in special dorice sau romane, folosirea dramatica a coloanelor si o preferinta pentru zidurile goale.
Reprezentanti
Neoclasicismul a inflorit in Statele Unite si in Europa, exemple existand aproape in fiecare oras important. In Franta, stilul este reprezentat de mari edificii ca Palatul Versailles, Teatrul Odeon, Panteonul Francez, Domul Invalizilor, biserica Eglise de la Madeleine. In cadrul neoclasicismului englez mentionam in primul rand Catedrala Sf. Paul si alte edificii ca palatele regale din Greenwich, Palatul Whitehall.
Ecaterina II a Rusiei a transformat Sankt Petersburg intr-o colectie inegalabila de cladiri neoclasice, la fel de moderne ca orice cladire franceza sau engleza contemporana.
In Statele Unite, neoclasicismul a continuat sa infloreasca de-a lungul secolului XIX. Cei mai multi arhitecti au incercat sa faca o analogie intre tanara natiune si Roma imperiala in proiectarea celor mai importante cladiri guvernamentale. Thomas Jefferson, om politic si arhitect american, a construit numeroase cladiri, cum ar fi Universitatea Virginia, Capitoliul din Virginia si locuinta sa, Monticello, conform unui gen de arhitectura cunoscut sub numele de Stil federal.
Neoclasicismul a ajuns si in America Latina coloniala. In alte tari, printre cladirile de inspiratie neoclasica se remarca Bursa din Amsterdam, Muzeul Prado din Madrid, Altes Museum din Berlin, Catedrala din Vilnius.
Printre reprezentantii de seama ai miscarii s-au numarat arhitectii Claude Nicholas Ledoux si Robert Adam, pictorii Jacques-Louis David, Jean Ingres și Anton Mengs, sculptorii Antonio Canova, John Flaxman, Bertel Thorvaldsen si Johann Sergel, precum si designerii Josiah Wedgwood, George Hepplewhite si Thomas Sheraton.
