info ISTORIA ARHITECTURII

Stilul gotic

Pentru cei obisnuiti cu severitatea stilului romanic, experienta gotica a parut probabil neobisnuit de inaltatoare si de eliberatoare. Peretii trainici, coloanele solide si stalpii masivi care impiedicau trecerea luminii naturale, caracteristici stilului romanic, au fost inlocuiti, la mijlocul secolului al XII-lea, de catedrale si biserici inundate de lumina, cu o structura de rezistenta mai gratioasa decat a predecesoarelor.

Primul stil cu adevarat original nascut in Europa, goticul si-a facut aparitia in Franta, la manastirea St. Denise, lucrare efectuata la comanda staretului Suger intre anii 1140-1144. Nu se stie insa daca ideile principale i-au apartinut acestuia sau maestrului pietrar care a construit cladirea.

Elemente caracteristice

Din punct de vedere tehnic, sistemul gotic oferea posibilitatea de a stabiliza structuri mult mai inalte prin utilizarea unor suporti mai putin masivi, introducand arcadele in stil gotic, boltile cu nervuri sau contraforturile aparente. De asemenea, arcurile butante sunt considerate drept elemente reprezentative ale stilului. Ele atrag privirea si creaza o senzatie de inaltare mult mai accentuata decat formele rotunjite caracteristice stilului romanic.

Bolta semicirculara este inlocuita cu o bolta in forma de arc de cerc frant, sau ogiva, la care presiunea verticala este mult mai redusa. Mesterii inaltau pe patru coloane, dispuse in plan patrat, cate doua perechi de arcuri in ogiva. Fiecare arc este sustinut de doua coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obtine o constructie foarte solida, capabila sa sustina, prin incrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi fost dimensiunile ei. Arcurile de sustinere sprijina, din exterior, peretii inalti ai navei centrale, alaturi de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterala a boltilor.

Decoratiunile pietrelor plasate in partea de sus a ferestrelor respectau tendinta gotica generala, subtiindu-se si creand adevarate dantelarii. |n decursul timpului, aceasta tehnica, numita ornamentare traforata, a dat nastere unor motive decorative complexe chiar si pe bordurile boltilor.

Franta

Primele catedrale gotice au aparut in inima Frantei, pe domeniul regal. Dupa Saint-Denis au urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, in a doua jumatate a veacului al XII-lea. A doua este catedrala din Chartres. Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta, dar cea mai frumoasa ramane catedrala din Reims, loc de incoronare a regilor Frantei.

Germania

In Germania, goticul patrunde mai tarziu. Cele mai cunoscute opere gotice sunt domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul „bisericii-hala”, cu trei nave de inaltimi egale.

Spania

Spania sta sub influenta goticului francez, adus de pelerinii sositi in Peninsula Iberica de dincolo de Muntii Pirinei. Caracteristicile stilului apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo.

Italia

Din cauza influentelor bizantine, Italia ramane refractara inovatiilor gotice. Cel mai reprezentativ monument din Peninsula Italica este domul din Milano, inaltat pe parcursul a cinci secole. In schimb, Italia, mai mult decat orice alta tara europeana, a oferit monumente gotice in arhitectura civila. Zeci de palate comunale din orasele italiene preiau eleganta si armonia stilului. Printre cele mai faimoase edificii civile se numara Palatul Dogilor din Venetia.

Anglia

In Anglia, monumentele se caracterizeaza prin masivitatea. Principalele edificii gotice sunt catedralele din Canterbury, Wells, Lincoln si Salisbury. Primei perioade gotice englezesti (1180-1280) i-a urmat perioada decorativa (1280-1360), in decursul careia au fost introduse multe elemente originale, specific englezesti. Tendinta de simplificare a aparut odata cu asa-numita perioada „perpendiculara’’ (1360-1550), fiind caracterizata de liniile drepte si de repetarea unor decoratiuni simple. Acest stil a ramas in istorie ca versiunea distincta, englezeasca a stilului gotic, pana in secolul al XVI-lea, cand curentul gotic a fost inlocuit de curentul renascentist.